Inceput de an, inceput de viata, inceput de …

La sfarsitul anului care s-a incheiat, viata mi-a adus mai multa bucurie decat am primit in tot anul acela … am reusit sa simt ca prietenii iti sunt aproape la bine si la rau, ca familia te iubeste mai mult decat orice si ca, viata iti trimite acel strop de fericire atunci cand te astepti mai putin …
Asa incep un nou an, un nou capitol de aventuri …

Totusi, cred ca aceasta experienta complexa, numita de multi „viata”, nu iti ofera nici o garantie. Totul vine de la sine, insa nimic nu te poate face sa crezi ca va dura o vesnicie. Tine de tine sa vrei sa incerci, sa crezi in fortele proprii si sa speri ca ghinionul te va ocoli si vei avea parte numai de ce e mai frumos ...

Atunci cand incerci si intr-un fel incepi sa experimentezi ceva nou, totul se schimba in jurul tau. Toti cei care erau pana nu de mult langa tine par sa fie mai departe, sa te influenteze intr-un mod diferit fata de cum probabil gandesti in acel moment ... totul se schimba pentru ca tu ai permis sa se intample asa ceva ... si deci ce te va face pe tine sa crezi ca ceea ce faci este bine? Ca nu faci ceva gresit, ceva ce vei regreta sau care poate va dezamagi pe cineva ... stii tu oare daca vei comite cumva vreo gafa fatala care ii va face pe prieteni sa te priveasca intr-adevar ca pe o ciudata? Si daca parintii tai mult iubiti vor reactiona intr-o maniera extrema, tu cum vei privi lucrurile, sau mai bine zis, cum se presupune ca ar trebui sa faci asta?

De multe ori ma gandesc de ce ar trebui sa avem parte de schimbari si de atatea evenimente noi si mereu multe lucruri efemere care te afecteaza ireversibil. De ce, daca niciodata nu vom reusi sa le facem pe plac tuturor persoanelor la care tinem? Intotdeauna va fi cineva ranit, intotdeauna cineva va plange si te va acuza ca nu ai fost acolo la necaz sau chiar mai mult decat atat ... probabil ca mereu va exista macar o singura peroana care sa iti spuna sau macar sa iti arate, mai mult sau mai putin voit, faptul ca „ai facut cea mai mare greseala din viata ta care va distruge tot ce aveai pana in acel moment”.

Si atunci care mai este rostul schimbarilor? Care mai este poanta sa ne tot amagim unii pe altii si sa credem ca totul va fi mai bine si ca orice s-ar intampla, intotdeauna va exista un „miracol” care sa ne salveze ... asta daca esti o persoana super optimista, ca daca lucrurile ar sta pe dos, atunci intreaga concluzie se schimba inca din ipoteza ... totul se naruie pentru ca nimic din ceea ce vom face nu va fi bun sau va putea vreodata sa fie cel putin la fel de ... restul este istorie ...

Incerc printre cateva randuri amarate sa surprind cateva idei care ma framanta de ceva timp si care nu indraznesc sa le spun persoanelor in fata pentru ca nu stiu daca eu sunt de vina sau, poate ca vreau prea mult de la mine. Incerc sa gasesc o solutie pentru a le putea spune si celorlati „de ce”...

In prezent am permis ca in viata mea sa mai apara o schimbare, sa mai intervina un factor de noutate care sa imi afecteze viata mea „linistita” (sa zicem linistita pentru ca mereu poate apare inca ceva, dar este al naibii de agitata). Aceasta schimbare poarta numele unei persoane care a ajuns in scurt timp sa imi fie foarte draga si care a reusit sa imi ofere o raza de speranta ... mai bine zis, sa imi deschida de fapt privirea si spre alte orizonturi.

Problema s-a pus atunci cand a trebuit sa infrunt toata viata mea de pana acum cu noua mea mentalitate sau cu noua idee, care mi se parea foarte draguta ... acu-i acu`! Din cate am vazut, reactiile nu au intarziat sa apara ... parca sunt numai artificii!

Si deci, care este de fapt problema? De unde atata agitatie? Am deranjat un intreg sistem care a functionat pana in prezent normal prin simplul fapt ca am indraznit sa aspir spre o schimbare ... fir-ar sa fie cu schimbarile astea! Deci inca o data ... de ce avem nevoie de ele? Dar asta cred ca e o intrebare care nu isi va gasi prea curand raspunsul ...