O poveste de iarna ...

Vantul suiera viscolind zapada proaspat asternuta pe strazile pustii.

O palida raza de lumina a unui soare ce incerca din rasputeri sa isi arate prezenta, patrunse printr-un ochi al geamului si o mangaie pe fata-i calda. Ea zambi multumita sub privirea lui iubitoare care o veghea de ceva vreme. Incet lumina ii dezveli trupu-i partial acoperit de imbratisarea lui si incerca sa o incalzeasca pe cat cu putinta.

Ninsoare se inteti, iar vantul parea sa fie de necontenit in acea zi de sarbatoare, cand toata lumea inca dormea. Pana si pasarile stateau zgribulite pe la colturile caselor, incercand sa se adaposteasca de puternicul viscol.

Inauntru, langa focul ce ardea cu putere in soba, pe un pat moale si calduros stateau doi indragostiti ce se tineau de mana si visau unul la altul. Unul dintre ei insa, mai visator decat celalalt, cu ochii deschisi incerca sa cuprinda cu privirea intreaga atmosfera pitoreasca si sa traiasca cat mai mult cu putinta acele clipe minunate. O atinse incet pe brate si ii sopti un sincer "te iubesc ... " la ureche. Ea zambi inca o data si ii stranse si mai puternic bratul la pieptul ei cald.

In aer plutea o mireasma de iubire implinita imbibata in arome de scortisoara, vin fiert si mere coapte pe soba incinsa. La geamuri, stratul de zapada afanata acoperise deja jumatate din acesta, iar in camera slab luminata domnea o liniste tulburata numai de scanteile ce sareau in soba.

Mana-i calda se plimba pe trupul ei, dezgolind cu o dorinta patimasa formele-i gratioase. In ochii lui caprui, dorinta scapara o lumina calda si totusi atat de puternica incat parea sa se repeada asupra ei dintr-o singura miscare. Insa singul lui gest era de a-i arata iubirea ce i-o poarta prin atingerile lui delicate menite sa o rasfete si nu sa o trezeasca din somnul ei atat de linistitor.

Inima ii batea atat de puternic incat vedea cum i se misca pieptul; totusi linistea sufleteasca ce il invaluia trada bataile atat de lente ale inimii si evidentia numai emotia si freamatul ce le simtea, teama de a nu trezi fiinta atat de mult iubita, de a nu strica momentul acesta unic, de a nu pierde aerul ce ii da lui atat de multa viata ...

Privind-o, mangaind-o, sarutand-o, strangand-o la piept simtea cum, pentru el, viata ei conteaza mai mult decat orice altceva, traia o implinire nemasurata gandind ca ea este tot ce si-ar putea dori. Iubirea ce i-o purta era atat de mare incat teama de a nu fisura acest cristal de sentimente era la fel de patrunzatoare. Insa stia si simtea ca simtamintele din partea ei aveau aceeasi intensitate si, din nou, o senzatie de multumire il cuprinse.

Nimic nu parea sa strice aceasta atmosfera feerica, pana cand ...